Rembrandt van Rijn (1606-1669)

Rembrandt a fost fiul morarului Harmen Gerritzoon van Rijn şi al Corneliei Willemsdochter van Zuitbroeck. Dintre toţi fraţii săi, el este singurul care învaţă să scrie şi să citească într-o şcoală latină; în 1620 se înscrie la universitatea din Leiden, dar rămâne acolo doar câteva luni, fiindcă vrea să devină pictor. Tânărul Rembrandt îşi începe studiile de pictură în atelierul lui Jacob van Swanenburg

Timp de trei ani învaţă aici tehnica picturii. Pânzele lui - uneori copii ale lucrărilor altor maeştri - îi atestă deosebitul talent, ceea ce determină pe părinţii săi să-l trimită în anul 1624 la Amsterdam, unde se perfecţionează în atelierul lui Pieterzoon Lastman, care călătorise în Italia şi era influenţat de Michelangelo Merisi zis Caravaggio. Deşi studiază la el numai şase luni, Rembrandt preia de la Lastman stilul narativ şi modul de reprezentare a stărilor sufleteşti la figurile înfăţişate. Însă înainte de orice, descoperă tehnica clar-obscurului.

Pictor , gravor, supranumit "magicianul umbrei", Rembrant este una dintre cele mai marcante personalitati ale secolului XVII-lea. Considerandu-se el insusi un revolutionar in arta s-a deosebit de confratii sai prin numeroasele sale acte de indrazneala care au lezat adeseori gustul burghez al contemporanilor. Rembrandt incearca mereu tehnici noi ,solutii neasteptate si subiecte neobisnuite. Este "primul eretic in pictura" (Andries Pels, 1681)

Rembrant creaza o nota de mister prin raportul dintre intuneric si lumina.Misterul sau este greu de descifrat dar, spre deosebire de inaintasul sau nu-l obtine prin subiect sau simboluri ascunse, ci printr-o stiinta particulara de distributie a luminii. Lumina este elementul fundamental, intunericul are drept scop doar evidentierea ei.
Figura umana este reprezentata de-a lungul operelor pictorului, el prezinta personaje istorice sau religioase.Rămas văduv, Rembrandt angajează o educatoare pentru fiul său, Titus. În 1646, acestă sarcină va fi luată de Hendrickje Stoffels, care îndeplineşte un rol dublu, acela de educatoare şi de ibovnică. Pictorul este din nou foarte îndrăgostit, trăiesc ca soţ şi soţie, dar nu se căsătoresc oficial. Justiţia ecleziastică îi acuză de imoralitate, citându-i în proces. Încălcând normele legale în vigoare în Olanda secolului al XVII-lea, Hendrickje mai trăieşte nouă ani alături de artistul tot mai bătrân şi mai izolat de lume.Rembrandt se stinge din viaţă la 14 octombrie 1669 într-o casă mică din cartierul Rozengracht. Este înmormântat în Westerkerk, într-un mormânt nemarcat.

Pieter Paul Rubens (1577-1640)

''Intreaga lui opera sugereaza un corn al abuldentei... Totul se raspandeste si navaleste in interiorul cadrului, totul se aduna si se unduieste asemeni unei hore...''( Rene Huyghe).

Peter Paul Rubens a fost numit astfel deoarece s-a nascut in ajunul sarbatorii Sf. Petru si Pavel. Este cunoscut ca unul dintre cei mai mari pictori flamanzi desi s-a nascut in Germania si si-a perfectionat talentul artistic in Italia. De fapt el a vazut prima data Flandra la varsta de 10 ani. 
Supranumit si ''noul Apelles", considerat un geniul al barocului, Rubens este un maestru al culorii, un inventator al compozitiilor avantate.
Deosebit de cult, prieten al suveranilor si principilor Europei, ambasador de ocazie, el intruchipeaza un nou model de pictor universal. Rubens s-a bucurat de faima internationala, de prestigiu si bogatie, el este creatorul scoli pentu nenumarati elevi si discipoli .
Rubens se formeaza intr-un atelier influientat de manierismul italian si calatoreste de cateva ori in Italia unde efectueaza numeroase studii si copii dupa Tizian, Rafael sau Michelangelo.

Dominata de rosu cu raporturi cromatice incredibile, tuse transparente sau armonii de cald-rece, pictura sa evoca in permanenta elanurile vitale.Compozitia sa alaturi de varietatea subiectelor influienteaza picturile sale,astfel el semnifica miscarea mai violenta, energia si tensiunea in concordanta cu culorile vii si stralucitoare. Sunt preferate pentru a sugera miscarea : diagonalele si oblicele incrucisate sau in evantai arcele de cerc sau cercul ca vartej curbele si contracurbele.

În ultimii ani, Rubens se concentrează cu precădere asupra temelor mitologice, cu predilecţie dionisiace. În decembrie 1630 se recăsătoreşte cu Helene Froment, fiica unui negustor bogat din Antwerpen, vestită pentru extraordinara ei frumuseţe, pe care o va picta în mai multe tablouri.

În anul 1630, Rubens este ridicat la rangul de cavaler de către regele Carol I al Angliei, iar un an mai târziu este înnobilat de regele Filip IV al Spaniei. Continuă executarea unor opere de pictură cu caracter monumental după Metamorfozele lui Ovidiu, precum şi Judecata lui Paris, Sărbătoarea lui Venus, Cele trei Graţii şi altele.

Începând cu anul 1637, crizele de artrită de care suferea de mai mulţi ani se îndesesc şi devin tot mai grave. Peter Paul Rubens încetează din viaţă. Este înmormântat în biserica Sfântul Iacob din Antwepen, chiar sub tabloul pictat de el, Sacra Conversazione.

Cele mai importante lucrari ale lui Rubens:
"Urcarea pe cruce","Coborarea de pe cruce" , "venus si Adonis" , "Rapirea ficelor lui Leucip", "Batalia amazoanelor" , "Istoria Mariei de Medici " ,"Palaria de paie", "Vanatoare de lei", Baia Dianei", "Cele trei gratii"etc.

Caravaggio (1573-1610)

Michelangelo Merisi sau Amerighi, este unul dintre cei mai nelinistiti artisti si unul dintre cei mai bravi cautatori ai aventurii. De la entuziasm la optimism, Caravaggio cunoaste in viata si in arta drama disperarii, singuratatea, deznadejdea.
De la vigoarea fizica, recunoscuta de contemporanii sai, ca o miraculoasa conditie de forta vitala, artistul cunoaste boala, suferinta fizica si spitalul, moartea in singuratate. Pentru Caravaggio, lumina si umbra nu inseamna contururi . Lumina si umbra inseamna mese de culoare, doua forte aflate in conflict. Lumina e puternica si cade abrupt si aspru pe forme.
Personajele lui sunt tineri imbracati elegant, in costume fastuoase ale epocii, grupati la jocuri de carti sau cantareti din lauta, sau impodobiti cu coroane sau ciorchini de frunze de vitza.Bacchus sau David este acelasi adolescent care i-a servit ca model. Curand aceasta lume a lui Caravaggio descopera realitati ale unei lumi opuse.
Caravaggio revigoreaza limbajul plastic, dandu-i emotie artistica si inalta tensiune de viata. Clarobscurul serveste drama nu numai in spectacolul scenografic, ci in profunzimea everimentului. Schemele Compozitionale, noi fata de structura piramidala a imaginii renascentiste, sustin duelul umbra -lumina, lupta dintre moarte si viata.

Bernini (1598-1680)

Bernini, Giovanni este figura stralucita a stilului baroc, personalitatea de anvergura a artei Contrareformei in Italia. Considerata capodopera sa Piazza San Pietro din Roma, este delimitatata de colonada gigantica a celor 284 coloane, desfasurate pe 4 randuri cu 88 pilastri si 140 de statui.
Biserica Sant Andrea al Quirinale (1658-1670), proiectata de Bernini, se impune prin aceasti indrazneala si fantezie recunoscuta ,edificiului adouganduse si monumentele civile:Palatele Barberini, Montecitorio, Odescalchi, precum si Fantana Tritonului si Fantana celor 4 fluvii din Roma.
Monulemtul Funerar al papei Alexandru al VII-lea (1671-1678)din catedrala San Pietro din Roma, amplasat intr-o nisa deasupra usii, uimeste, si azi ,prin curajul solutiei tehnice. Cel mai citat exemplu al creatiei lui ,in acest sens este Altarul Sfintei Tereza de la Biserica Santa Maria della Vittoria din Roma.Aici, grupul statuar este suspendat in spatiu si imaginat pe un val de nori.Sfanta Tereza este imaginata in extaz mistic, iar ingerul este prezentat tanand sageata divina.
Temperamentul senzual si viu este redat in subiecte mitologie cum ar fii Rapirea Proserpinei sau Apolo si Dafne. Studiul operei lui Berninipoate fii considerat suficient pentru a intelege cacacterele particulare ale sculpturii baroce.Evolutia si afirmarea artistica a lui Bernini au fost stralucite si au dominat aproape intregul secol.
Viziunea teatrala ,modalitatiile de expresie si de limbaj ale operei lui Bernini formuleaza un univers caracteristic pentru arta Italiei din secolul al XVII-lea.

Stilul Baroc

In cronologia stilurilor europene, Barocul apare in italia,in a2-a jumatate a secolului al XVI-lea, este contemporan cu Renasterea si cu Manierismul, atingand in secolul al XVII-lea maturitatea, apogeul .Explozia produsa in planul informatiei si cunoasterii, descoperirile geografice si prosperitatea economica generala, gandirea libera a umanistilor au influientat formarea unui nou stil artistic.Arta Renasterii si Umanismul adusesera setea de cunoastere, studiul si experienta ,exaltasera admiratia fata de idealul uman al civilizatiei antichitatii greco-romane,fata de virtutiile individului si ale frumusetii terestre.In vreme ce increderea in om crescuse, credinta scazuse, la fel si respectul pentru divinitate.
Gandoarea edificiilor, efectele de surpriza ale regiei teatrale, luministice si cromatice in organizarea spatiului interior si exterior al bisericilor au devenit scena desfasurarii unui stralucitor spectacol al artelor vizuale. In definitizarea si explicarea stilului Baroc ,unii autori focalizeaza atentia asupra aspectelor politice, altii asupra evolutiei artistice si modalitatiile particulare ale expresiei.Fara indoiala, ambele aspecte au importanta in expricarea fenomenului artei baroce.
Sculptura si pictura au fost aservite partial arhitecturii . Multi dintre arhitecti erau si sculptori sau pictori decoratori ,dupa cum ,alteori sculptorii si pictorii erau si arhitecti.In urma descoperirii antecedentelor stilului Baroc, anumite elemente ce pareau secundare istoricilor din secolele trecute, au devenit surse de relevare sau lumina noua adusa interpretarii stilului, punctand astfel unele inele intermediare ascunse.

Arhitectura:

Vignola, Jacopo Barozzi (1507-1573) a fost arhitect si teoretician, primul dintre arhitectii secolului al XVI-lea ,care a folosit principile traditiilor antichitatii greco-romane. Creatia sa cea mai reprezentativa: Biserica Il Gesu din Roma, construita in 1568-1576.
Maderno, Carlo Maderna(1556-1629) si-a inscris numele in istoria constructiei celui mai frumos edificiu al crestinitatii catolice: Bazilica San Pietro din Roma.

Borromini, Franceso (1599-1667) este autorulunor constructii religioase implantate cu autoritate in peisajul Romei, printre care cele mai cunoscute sunt: Biserica si Colegiul Sant'Agnese ( 1653-1657) si Biserica San Carlo alle Quattro fontane(1634-1667)

Andrea del Sarto (1486-1531)

Cunoscut sub numele de Andrea d'Angilo, a fost un artist inzestrat cu o sensibilitate artistica. El s-a format ca orfevru, a studiat s-a initiat la umbra capodoperei lui Leonardo si Michelangelo.
Artistul a pictat ,,Portretul Daufin-ului" si compozitia ,,Caritatea", al caror aer subtil si expresie nostalgica i-au adus admiratia francezilor.Toate personajele pictate de Andrea del Sarto au caracteristica expresia melancolica, usor suferinda, inspirate de fascinatia ,,Monei Lisa".
,,Autoportret ,Lucretia"-portretul sotiei pictorului si ,,Portretul sculptorului" fac demonstratia stiintei desenului si formei, precum si a patrunderilor psihologice si redarii nuantate a starii de visare. In curentele, orientarile si influientele epocii Andrea del Sarto a pastrat eleganta si gravitatea, asigurand operei sale locul la limita favorabila a Manierismului toscan.

Francesco Primaticcio, Bronzino si Pontormo

Francesco Primaticcio (1504-1570) Pana in 1570, artistul a lucrat in Franta unde a creat premizele orienatrii estetice a Scolii de la Fontainebleaualaturi de Rosso.Viziunea estetizata a formelelor si dinamica gesturilor, proportiile alungite 9-11 capete, au creat reperele alimentarii intregii arte franceze a Renasterii.
Bronzino- Anglo Torri (1503-1572) Portretele Eleonoreide Teledo cu fiul sau, al Ducel Guidabaldo II de Urbio sau cele ale lui Ugolino Martelli, Giannettino Doria sau Portretul de tanar, impresioneaza prin stiinta valoratiei si tehnica desenului toscan, prin luminozitatea culorilor si forme elegante .Din nefericire fizionomiile individualizate nu reusesc sa prinda viata, datorita expresiei reci si atitudinii de manechin.Ceea ce ramane formulat cu autoritate in pictura lui Bronzio este portretul .Caracterizat de Andre Chastel ca ,,artificios si perfect, cristalin si inghetat ",Portretul creat de Bronzio este conceput cu o maestrie a carei ,,fermitate tine de constructia echilibrata in care lumina dura are o valoare precisa"Pontormo-Jacopo Carucci (1494-1557) .El picteaza fresce cu subiecte mitologice si religioase in care adaouga maniera toscana,alungirea corpurilor ,jocul draperiilor .Taceriile si privirile fize ale personajelor degaja un climat anxios si o stare de generala instabilitate si bizar.
Paleta culorilor si acordurilor neobisnuite, de roze, galben, violet ,verde crud, primeste o claritate si luminozitate stranie, ca si cand s-ar metamorfoza sub efectul unor interventii si procese fizice si chimice in desfasurare.

Manierismul

Radacinile Manierismului in arta italiana din Cinquecento se afla,pintre altele ,in conditiile obiective ale imbogatirii gramaticii plastice, datorata operelor lui Leonardo, Michelangelo, Rafael si Tizian precum si in conditiile subiective ale influientei maestrilor asupra discipolilor ,elevi directi sau indirecti.
Numerosii tineri admiratori ai geniului toscan ,urbian ,venetian sau bolognez,si-au dirijat destinul artistic spre o viziune estetizata. Desenul florentin,  colorismul venetian, eclerajul leonardesc au fost aspecte asupra carora pictorii manieristi si-au fixat atentia.
Termeul de ,,manierism" se refera la maniere , la imitarea unei opere a unui maestru ,sau in alte cazuri,la repetarea propriei formule estetice.

REPREZENTANTI:
Rosso Fiorentino- Giovanni Batista di Jacopo(1494-1540)Pretuit si admirat pentru stiinta desenului si compozitiei ,Rosso aducea in Franta aerul marilor ansambluri de fresca realizate de Michelangelo si Rafael. La Fontainebleau ,Rosso a decorat Galeria Francisc I ceea mai importanta lucrare a sa.Parmigianino:Francesco Mazzola(1503-1540).Viziunea lui Parmigianino a intrunit influienta maestrilor, tendintele manieriste, ale vremii si ecoul artei lui Carreggio.Personajele cu siluete de 9-11 capete, proportii alungite si gesturi de o gratie afectata, atitudini cautate ,elegante si expresia falsei inocente construiesc un tip uman de o senzualitate artificiala-,,Madona cu gatul lung".

Jean Fouquet (1420-1480)

Jean Fouquet s-a format in abianta curtii ducelui de Berry, pe langa pictorii flamanzi invitati de acesta. A calatorit in Italia, la Roma unde a pictat ,,Portretul Papei Eugeniu al IV-lea" ,care l-a inspirat pe Rafael pt capodopera ,,Papa Leon al X-lea cu nepotii".


Autopotretul in email, facut de Fouquet in 1450 il definesc in expresia grava si concentrata, in sobra atitudine si vestimentatie ,specifice epocii.Considerate reprezentative pentru opera lui Fouquet,c ele doua imagini sunt pictate avand pe voleul drept ,,Fecioara cu pruncul" sub chipul Agnesei Sorel, favorita regelui ,iar pe voleul sang portretul lui ,,Etienne Chavalier" insotit de Sfantul patron Stefan.
Agnes Sorel ,redata in vesminte specifice rangului si gustului estetic al acelui moment, tine sanul descoperit asemanator unei rodie de culoarea ivoriului. Pe fruntea inalta poarta coroana cu perle, amintind de ,,Madona Cancelarului Rollin"pictata de Van Eyck. Prunculpare si el desprins dintr-un tablou de Van Eyck, ingerii rosii si ingerii albastrii, sparg tiparele convenientelor epocii.
Remarcabil portretist ,Jean Fouquet defineste fizionomia dublata de psihologic doar prin cateva linii . Desenele sale au putina culoare, usot aplicata in hasuri cu creioane.

Surinderea caracterului fizionomic, expresia psihologica diferentiala, ca si originalitatea fanteziei si a curajului interpretarii il definesc pe artist cu o puternica personalitate artistica. Expresia de dezolanta tristete a compozitiei ,,Pieta din Avignon"are o tensiune tragica, invita la meditatie si reculegere. Cele trei persoane, formeaza un grup de o intensitate emotionala putin obisnuita .

Umanismul in Franta

Noul spirit umanist se manifesta in Franta mai tarziu decat in Italia datorita traditiei si a spiritului gotic.Regele Francisc I ,mare protector si iubitor al artei ,cheama in tara artisti italieni, arhitecti, decoratori, pictori si sculptori, acestia vor imprima un mare avant artei franceze.

Arhitectura :Datorita prelungirii Goticului, influienta italiana se manifesta prin imprumuturi de elemente decorative: frontoane, arcuri semicirculare, deschideri dreptunghiulare pentru usi si ferestre, pilasti si coloane.
Acestea sunt adougate peste o structura arhitectonica gotica, rezultatul fiind specific pitoresc si ingenios.Castelele de pe Valea Loarei sunt cele mai bune exemple pentru a ilustra acest amestec :ele au acoperisuri inalte, separate pentru fiecare corp de cladire, turnuri si turnulete de colt, cosuri de fum inalte, cornnise sau scari exterioare( ex: Blois, Chambord, Amboise, Chenonceaux) .Palatul Luvru, prin fatada realizata de Pierre Lescot si sculptorul Jean Goujon, reprezinta un exemplu al acestei sintze.
Pictura: Odata cu inceperea lucrarilor la Palatul de la Fontainebleau si venirea artistilor se dezvolta o adevarata scoala, Scoala de la Fontainebleau.In activitatea lor de a infrumusetare a palatului, artistii s-au ocupat in egala masura de decoratii sculptate si picturi murale ,tapiserii si obiecte de mobilier. In afara de pictura decorativa se observa o atentie speciala pentru portet. Puternic influientata de flamanzi pictura de portrete se caracterizeaza prin perfectiunea executiei si printr-o redare cat mai corecta, obiectiva si cu cat mai multe detalii a figurii celui portretizat, punandu-se accentul pe fidelitatea asemanarii cu modelul. Pictori: Jean Fouquet, Jean Clouet, Francois Clouet etc.

Albrecht Durer (1471-1528)

El straluceste cu aureola de maestru suveran si sef al Scolii germane. Parionat cercetator al stiintei matematicii si perspectivei geometrice, spirit universal, Durer a fost nu numai marele artist german al epocii, genialul pictor desenator ci si umanistul, care prin vastitatea cunostiintelor, a fost considerat egalul celor mai mari artisti ai Italiei. Opera lui Durer impresioneaza nu numai prin numarul mare de picturi gravuri si desene, ci si prin apreciabila diversitate a genurilor tratate.
Pictura de altar sau compozitia cu subiecte religioase, inspirate din textele biblice, unele contemporalizate, cum sunt,,Fecioara, pruncu Iisus si Sfanta Ana" sau dipticul ,,Adam si Eva" il arata pe Durer preocupat de fixarea fizionomiei si tipurilor antropologice specific germane.
Autoportretele realizate inca de la varsta de 13 ani , s-au succedat continuand transformarile personalitatii fizionomice si psihologice ale artistului. Portretele pictate de Durer au chipuri angulare ,uneori amenintatoare prin asprime. Plasate in general,in pozitie vizibila pe 3 sferturi, modelele pictate de Durer au chipurile analizate profund de pictor.
Dintre gravurile lui Durer,realizate inca din copilarie,remarcabile sunt xilogravurile cu tema Apocalipsului, Melancolia, Moartea si Dragostea. Ductul decisiv, compozitia savanta, structurile axiale dinamice date de Durer in imginile cum ar fii Apocalipsa printre capodoperele puternice si obsedante ale lui Durer.
Spiritul enciclopedic al lui Durer a avut ocazia sa fie martorul unei noi lumi prospere a Numbergului, oras in care artistul s-a nascut, s-a stabilit,a trait si a lucrat. Opera complexa a lui Durer, lumea gandurilor si ideilor, preocuparile savante ale umanismului au marcat momentul exceptional al culturii si artei Renasterii germane in contextul civilizatiei spirituale a continentului.

Pieter Bruegel Cel Batran (1525-1569)

Opera lui Bruegel, integral laica in conceptie si viziune ar putea fii urmarita in cateva cercuri tematice, unele inspirate din texte biblice sau everimente festive din viata satului. O imagine incarcata de sensuri filozofice, realizata cu numai un an inaintea mortii sale este ,,Parabola orbilor".Cu aceasta lucrare Bruegel pare as invita compatriotii la prudenta si intelepciune,in climatul terorii.
Explozia de viata ,tristete si veselie izbucneste din compozitiile cu subiecte evocatoare ale satului flamand,fixeaza imgini reconfortante. Paleta luminoasa, cu tonuri primare, galben, rosu, albastru si tonuri binare, oranj sau verde, ritmeaza dinamica alerta a imaginiilor.
Pigmentii curati, echilibrul savant de dozaje coloristice, perspectivice complexe, il definesc pe Bruegel drept un novator si un posesor al stiintei construirii indrasnete a imaginii.
Compozitii ca,,Caderea lui Icar", ,,Ospat la nunta", ,,Dans taranesc", ,,Tara trantorilor" sunt imagini invocatoare ale satului si vietii taranesti,cu obiceiurile si modul de a-si petrece timpul ori de a sarbatorii.Fizionomii mature, joviale sau congestionate de buna dispozitie, glumesc, se ospateaza cu savoare sau canta.
Printre ei apar si batrani, urati de varsta,care privesc, critica sau se mira, copii neastamparati, gata de a face felurite sotii, in timp ce la ferestrele etajelor curiosii iscodesc strada si intamplarile hazlii ale partenerilor de pe canale.
Arta europeana a secolului urmator va ramane deschisa acetei atitudini a artistului, lucid comentator al societatii, opera si artistul deveniind simboluri ale luptei pentru demintate si libertate umana.

Hieronymus Bosch (1450-1516)

Cunoscut si sub numele de Van Aeken, el a cunoscut celebritatea de timpuriu datorita viziunii neobisnuite care impletea hazul si satira, visul si cosmarul. Opera bogata a lui Hieronymus a cunoscut o desfasurare impresionanta prin lucrari de mari dimensiuni, altare in deosebi sau panouri de mici dimensiuni, cum sunt cele infatisand o unica scena: ,,Fiul risipitor", ,,Scamatorul", ,,Purtarea crucii"si ,,Cele 7 pacate capitale". Intr-o lume nebuna, in care rigorile morale sunt pierdute,in care fabulosul se insereaza absurdul, Hieronymus reuseste sa gaseasca echilibrul perfect pt al ilustra.
Viziunea de cosmar este colorata ro , in tonuri luminoase si transparente, fermecatoare. Cromatica paletei lui, surprinzator de seducatoare, nu are elemente comune cu pictura inaintasiilor sai. Tonu si de roz trandafiriu, albastru celeste, delicate verniluri si galbenuri aurii,in mici cantitati, creeaza viziune de feerii cromatice , ca in tripticul ,,Gradinii desfatarilor".Alteori mese mari de ocruri si rosuri sunt echilibrate de registrele tonalitatiilor reci, ca in tripicul ,,Carului cu fan".
Compozitiile cu zeci de personaje ,savant compuse, perspectivate sau etajate, in raccourci-urile dezinvolte si incisive sunt probele stiintei inalte a desenului, a maestriei flamande la care s-a ajuns in acest secol. Uneori cu elemente suprarealiste, alteori cu accenteexpresioniste, imaginiile create de Bosch ies in afara stilurilor si scolilor, triumfa prin articularea poeziei ansamblului.