Giorgione (1477-1510)

Giorgio Barbarelli da Castelfranco este un nume stralucit in istoria picturii, unul dintre acei artisti a caror fiinta, personalitate si opra reverbereaza peste veacuri, prin geniu, farmec si fascinatie.
Destinul spiritului rafinat si senzual al lui Giorgione, bucuria de viata si stralucitoarea risipirea a temperamentului fermecator s-au incheiat in gestul triumfal care l-a costat viata.Indragostiul Giorgione si-a vizitat iubita bolnava de ciuma,de la care s-a contaminat si langa care a ramas pana in ultimele clipe.
Pictura lui Giorgione s-a impus in Venetia, la inceput de Cinquecento. El a introdus, ca noutate in jurul anilor 1500 ,doua teme, care au ramas valabile in toata pictura moderna : cea a nudului feminin si cea a peisajului.
Conceptia noua a lui Giorgione consta in incadrarea nudului in cadrul peisajului,in relatia armonica a fiintei umane cu natura.Pentru intaia oara nudul feminin este reprezentat in mijlocul naturii.Compozitiile ,,Tempesta" , ,,Concertul compestru", ,,Venus dormind" prezinta fiecare nudul incadrat in natura.
Virginala ,,Venus dormind",unul dintre cele mai poetice nuduri din pictura universala,cupleaza paradoxal subtilul errosul platonic cu senzualul.
Giorgione poate fii consierat primul mare pictor al atmosferei colorate ,vibrante ,in care formele isi intrepatrund contururile si consistentele cromatice cu aerul si cu lumina.Giorgione ,vesnicul indragostit ,este nu numai poetul iubirii ci si al naturii si luminii.In compozitia ,,Tempesta", culoare nu este frumoasa in sine, incarcata cu valori picturale fascinatorii,ci este animata devibratia poetica. In lumina stranie a aproprierii furtunii, fulgerele strabat insolit cerul. Situatiile nu sunt consumate pana la capat. Splendoarea intre posibil si imprevizibil creaza enigmaticul. Transa trairi artistice are febra emotiei fierbinti.
,,Concertul campestru" are forme foarte sensibile si anvelopate in boare aurie. Amurgul are stralucuiri parnasiene,dar si nuanta tristetii,diferita de sentimentul crepusculului linistit si al luminii calme care o invaluie pe ,,Venus dormind". Compozitii ca ,,Cei trei filozofi" ori ,,Conversazione"sunt imagini in care forta vibratila a luminii topeste suprafetele si gradeaza tonurile de culoare.
Giorgione ramane artistul paradoxurilor ,care a inmiresmat launtricul picturii cu parfumul starii de gratie, al senzualitatii pagane si al sentimentului sacru.